Întrebarea este una clară, desigur că ştie toată lumea răspunsul: îngrijirea dinţilor înseamnă exact ceea ce desemnează acestă sintagmă. Dar oare ce înseamnă îngrijirea? Tocmai aici se ascunde esenţa: în mod tradiţional ne gândim la spălatul pe dinţi, dar acesta reprezintă doar o părticică a îngrijirii. E ca şi cum în cazul hainelor noastre ne-am gândi numai la spălare, uitând de albire, uscare, călcat, aranjarea în dulap, deci să nu privim în mod simplu lucrurile.La fel se întâmplă şi cu dinţii noştri. Pe parcursul vieţii ne-am obişnuit ca după mese, sau eventual dimineaţa şi seara să intrăm în baie, să punem pastă pe periuţă şi să ne spălăm pe dinţi. Sunt acţiuni elementare.
Însă oare e suficient?
Da, desigur! Pentru a ne îndepărta resturile de mâncare din gură. Dar din păcate numai pentru atât, deşi deloc n-ar strica să facem mai mult. Să vedem ce se petrece în gura noastră în timpul şi după mâncare? După ce alimentele ajung în gură, începe mestecatul, producţia de salivă, mâncarea este zdrobită în bucăţi mici, transformată într-un fel de pastă şi prin esofag ajunge în stomac. Apoi procesul se repetă. Din punctul de vedere al gurii şi dinţilor nu prezintă interes restul traseului parcurs de alimente, dar nu acelaşi lucru se poate afirma despre soarta resturilor de mâncare rămase în cavitatea bucală.Ca efect al mestecatului, între dinţi, pe limbă, sub limbă şi în multe alte locuri din gură rămân resturi minuscule de mâncare şi oferă un mediu de cultură excelent pentru bacteriile care se află aici.
Bacteriile se pot înmulţi după plac în acest mediu ideal, umed, cald, plin de nutrienţi.
Limba noastră este acoperită de mici proeminenţe, numite papile. Există diferite tipuri, în cele mai multe se află mici cavităţi, în care se găsesc papilele gustative microscopice. Zonele dintre aceste papile sunt locuri excelente pentru înmulţirea bacteriilor, care în acest mediu umed şi cald, conţinând şi substanţe nutritive, nu sunt deranjate de nimic. Bacteriile anaerobe, surse ale mai multori boli şi ale respiraţiei urât mirositoare, sunt deosebit de periculoase, dar în contact cu aerul ele pier. Însă în adâncul papilelor se formează un biofilm din celule moarte, resturi alimentare, sub care se pot înmulţi nestingherit, ba chiar să ajungă prin sistemul circulator în inimă, creier şi rinichi. Aceste bacterii proliferate se adună strâns, formează plăci bacteriene, se depun pe dinţi, pe gâtul dinţilor, în rosturile dintre papile, într-un cuvânt ne invadează gura. În stadiul iniţial se observă greu, dar cu limba deja se simte – dacă pipăim cu limba suprafaţa dinţilor, sesizăm că în anumite locuri suprafeţele netede sunt urmate de altele mai aspre. Aici din păcate deja s-a format placa bacteriană, iar după un timp se va transforma în tartru. În concluzie, după fiecare masă ar fi bine neapărat să ne curăţăm cumva cavitatea bucală, dacă nu avem alte posibilităţi, măcar să ne clătim gura cu apă din abundenţă.
Dar ce se întâmplă cu placa bacteriană deja formată, cea pe care o simţim pe dinţi cu limba?
Până acum am crezut că peria de dinţi ne scapă de aceasta şi într-adevăr dă anumite rezultate, de exemplu pe suprafaţa exterioară şi interioară a dinţilor. Problema este că dinţii noştri au şi multe zone mai greu accesibile, aproape imposibil de accesat cu o perie normală. Hai să ne gândim un pic: sunt zonele dintre dinţi, unde ajungem cu aţa dentară, dar aceasta îndepărtează doar resturile alimentare, nefiind capabilă să dizolve sau să îndepărteze placa bacteriană deja formată. Există apoi gâtul dintelui, care devine vulnerabil în caz de gingivită incipientă şi are o suprafaţă mult mai moale decât dinţii. Este sensibil la frecat, la orice acţiune mecanică, ba chiar şi la o frecare mai intensivă cu peria, gâtul dintelui se toceşte, se subţiază, asigurând astfel mai mult spaţiu şi mai multe oportunităţi pentru bacterii-placă-tartru. Apele de gură care se găsesc de mult în comerţ au ca scop exact această „dezinfectare” a cavităţii bucale după spălatul dinţilor şi e foarte bine, fiindcă apa intră şi-n locurile inaccesibile periuţei, ajutându-ne să scăpăm parţial de bacteriile din gură.
Ce se întâmplă cu placa bacteriană, dacă nu reuşim să o îndepărtăm la timp?
Vestea proastă este că din păcate se transformă în tartru. La început nici nu se observă, stă ascuns între dinte şi gingie, apoi începe să crească încetişor. Necazul este că această creştere nu are loc doar în direcţia vizibilă cu ochiul liber, ci în special în direcţiile greu accesibile cu periuţa, cum sunt spaţiile interdentare sau zonele de sub gingie. Pe neobservate şi perfid intră sub gingie şi provoacă gingivită, iar gingia se retrage şi gâtul dintelui rămâne liber. Dar încă nu s-a terminat, deoarece tartrul împinge mai departe gingia, a cărei rezistenţă a scăzut. Tartrul este ca un coral care creşte după ce i s-a format baza.
Apare un cerc vicios, sub acţiunea acizilor gingia ni se inflamează.
Această inflamaţie se manifestă la început ca o umflătură (proces acut) şi sângerează, mai târziu devine cronic şi se atrofiază, se retrage. Nici osul nu se poate apăra timp îndelungat împotriva acestor acţiuni agresive, deci se distruge şi el sub gingie, iar dacă nu luăm măsuri pentru îndepărtarea tartrului, consecinţele vor fi drastice: dinţii se vor şubrezi, se mişcă şi chiar există riscul să îi pierdem.
După ce am citit toate acestea şi dacă reflectăm un pic, ne dăm seama că îngrijirea CASNICĂ profesională a dinţilor nici nu este o sarcină atât de simplă.
Din fericire însă acest proces poate fi oprit şi e chiar reversibil într-o mică măsură, dar şi dacă îl oprim, dacă prevenim continuarea deteriorării, deja am obţinut un succes important.
Să stăm deci şi să judecăm un pic: dacă nu oprim acest proces, în final ne vom pierde dinţii!
Desigur, dinţii pot fi înlocuiţi dacă există o bază sănătoasă pentru fixarea lor. Dacă nu, atunci ne rămâne o singură opţiune: proteza.
Cum ne poate ajuta MEGASONEX?
Cei care au proiectat şi dezvoltat periuţa de dinţi cu ultrasunete MEGASONEX cunosc în amănunţime aceste fenomene. Au ţinut cont de faptul că periuţele de dinţi electrice, rotative, au un randament superior celor tradiţionale, dar din păcate şi acestea se bazează DOAR pe curăţirea mecanică, adică pe faptul că sub acţiunea forţei placa bacteriană depusă pe dinţi se va desprinde. Dar am văzut că prin această tehnică se poate curăţa doar o anumită suprafaţă a dinţilor, rămân multe locuri unde nici acest tip de periuţe nu pătrund. Dimpotrivă, în anumite cazuri mişcarea mecanică dă o mână de ajutor bacteriilor, resturilor de mâncare, le presează sub gingie.
Din acest motiv în cazul periuţei de dinţi cu ultrasunete MEGASONEX mişcările mecanice au fost reduse la nivelul de operaţie auxiliară, ajutătoare.
Ultrasunetele reprezintă forţa principală de curăţire. Sub acţiunea ultrasunetelor lanţurile de bacterii responsabile de formarea plăcii bacteriene pur şi simplu se destramă, se desprind unele de altele, iar mişcările uşoare ale periei le îndepărtează. Apoi clătim cu apă multă şi le eliminăm din gură. În plus, această periuţă are efect nu doar în zonele uşor accesibile, ci peste tot în cavitatea bucală. Pe gâtul dinţilor, sub protezele dentare, pe rădăcinile dinţilor, sub gingie – adică peste tot, chiar şi în locurile unde până acum se putea ajunge numai prin intervenţii medicale. Iată deci unul dintre produsele cele mai bune (poate chiar nr. 1) care se găsesc pe piaţă în prezent. Vă atragem însă atenţia că NU ţine loc de stomatolog! Vizitele la dentist, de 1-2 ori pe an nu trebuie neglijate, dar sperăm că ele vor fi mult mai plăcute. Încă ceva: periuţele de dinţi cu ultrasunete MEGASONEX nu sunt nişte produse ieftine!Însă prin folosirea acestei periuţe se pot economisi foarte mulţi bani, timp, energie şi evita multă durere! {loadposition intrebari}